Escape from News Room

Despre resemnarea mioritică, probabil esenţa a ceea ce este fiinţarea colectivă a românilor pe linia timpului, deci şi a mea, s-a scris, se compune şi se vor face referiri, mai mult sau mai puţin profunde. Încerc să evit în rândurile de faţă să fac evaluări şi judecăţi de valoare asupra resemnării româneşti, ceea ce, desigur, nu mă împiedică să-l transform într-o unealtă a aprecierii demersului a doi jurnalişti ieşeni, Radu Mircea Lipovan şi Andreea Maria Mânzat, autori ai unui reportaj radio şi premianţi (la 17 octombrie 2008, Bruxelles), ai Parlamentul European, în prima ediţie a unei competiţii cu participare internaţională.

Abordarea mea, poate nu cea mai nimerită, are meritul de a conferi legătura dintre aplicabilitatea normelor europene, voinţa instituţiilor autohtone în această chestiune şi destinul profesional a doi jurnalişti, angajaţi ai Societăţii Române de Radiodifuziune - Studioul Regional Radio Iaşi.

Distanţele dintre palierele anunţate se pierd plecând de la descrierea a ceea ce au realizat cei doi jurnalişti de presă audio; un reportaj despre cerinţele Uniunii Europene cu privire la sacrificarea animalelor. Sunt sigur, aţi auzit despre asomare - acţiunea premergătoare sacrificării astfel încât animalul să nu sufere vreo durere în procesul ulterior. Ei bine, de la această reglementare comunitară au plecat cei doi în demersul jurnalistic.
Materialul finit al lui Radu Mircea Lipovan şi al Andreei Maria Mânzat reuşeşte să ofere o imagine clară a ceea ce se întâmplă , în realitate, legat de asomare, de sacrificarea animalelor (în cazul celor doi, sacrificarea mieilor în preajma Sărbătorilor Pascale.) "Bogat" în voci (ale persoanelor avizate din domeniu şi ale crescătorilor de ovine), însoţite de o explicare obiectivă din partea jurnaliştilor a fenomenului vizat (sorgintea tradiţiei şi "conflictul" cu reglementările comunitare), reportajul - eseu reuşeşte, voit sau mai puţin, să aducă în prim plan neputinţa, lipsa de determinare şi, de ce nu, resemnarea autorităţilor autohtone în respectarea şi aplicarea conform solicitărilor a standardelor europene în domeniu.
Resemnarea mioritică despre care scriam în introducere îşi găseşte astfel puternice articulări, de netăgăduit, la aproximativ 20 de kilometri de Iaşi... chiar în domeniul baladei cu autor anonim culeasă de bardul de Mirceşti, Vasile Alecsandri. La neputinţa instituţiilor statului se alătură indiferenţa crescătorilor de ovine, ale căror activităţi zootehnice au desfăşurări paralele, fără vreo posibilitate ca, potrivit principiilor geometrice, să se intersecteze cândva, undeva cu stipulările şi cererile legii.

Concluzia reportajului este una simplă şi care, cu siguranţă, este observabilă şi de la Bruxelles: ca şi în zootehnie, şi în alte domenii România rămâne suspendată, aeriană faţă de reperul numit: legislaţie europeană şi aplicarea acesteia în realitate.


Lăsând la o parte premiul, acordat obiectiv, fără putinţă de tăgadă, trebuie făcute câteva precizări în ceea ce-i priveşte pe premianţi. Puţini ştiu că cei doi sunt redactori, redactori de ştiri. Cine a abordat, mai mult decât „accidental”, genul publicistic „ştire”, şi cu o constanţă care are o desfăşurare ce depăşeşte o lună de zile, realizează că dincolo de rodaj, apare uzura care are puterea de a te cantona, de a te limita şi de a te ţine departe de aboradarea altor genuri.
Ei bine, evadarea de la „Camera Ştirilor” constituie, din acest punct de vedere, o mărturie a valorii profesionale a celor doi, Radu Mircea Lipovan şi Andreea Maria Mânzat. La cele precizate adaug refuzul premianţilor de a se resemna în faţa calculatoarelor ale căror monitoare îţi desfăşoară în faţa ochilor evenimente şi subiecte de presă, sub forma fluxurilor de ştiri.

Felicitări!
Horia Daraban